Drumurile noastre toate...

Se vor intalni vreodata [...] .

Ciudat, dar se poate intampla fara sa iti dai seama. Te plimbi linistit, admiri peisajul, vantul iti bate in fata si te intalnesti cu el/ea fara sa vrei. Lumea asta nebuna in care traim, se pare ca este facuta de asa natura incat sa te intalnesti cu cel pe care il cunosti, direct sau indirect, indiferent de situatie, timp, moment, loc. Asa cum spunea si o buna prietena : " Poti sa fi si la Venetia si voi sa va intalniti intamplator. Daca asa iti este scris, asa se va intampla! " .. Scris? Hmm..suna putin cam ireal. Eu sunt de parere ca orice ti se intampla, se intampla pentru ca tot ce ai facut, ai facut cu mana ta..Dar in asemenea momente cand nu gasesti nici o explicatie ce poti sa mai crezi? Te gandesti ca este vorba despre o simpla coincidenta? Poate sa fie si ea la mijloc, dar deja cand se repeta acelasi lucru de n ori, nu are cum sa mai fie o " simpla coincidenta ". Bun si atunci ce este? Destinul? Sa crezi in destin e ca si cum ti-ai lasa viata in " mainile " unei forte pe care tu nu o poti controla, nu o poti vedea, dar totusi o lasi sa se joace cu existenta ta, deoarece crezi ca te-ai nascut cu un motiv anume si ca destinul ti-a pregatit ceva pentru aceasta viata, ceva mai mult sau mai putin important. Din punctul meu de vedere, aceasta este cel mai stupid mod de a privi viata..si totusi, mai am si eu indoieli.

N-ar fi mai bine ca orice ni se intampla sa aibe o explicatie logica, sa existe un raspuns, un motiv bine intemeiat? Sa vina cineva la tine si sa iti spuna: " Da domn'le, tie ti s-a intamplat chestia asta pentru ca si deoarece ce ... " ?