Intuitia feminina.

• Ce este ea? Este o presimţire negativă sau pozitiva, care in cele din urmă se dovedeşte a fi justificată. Intuiţia e o voce interioară care-ţi spune : "Nu face asta!" ; " Fii convinsa ca asta se intampla! " ; " Mai mult ca sigur ca te minte! " ; " Mai mult ca sigur asta nu se va mai intampla! " ETC . O ai doar atunci cand e vorba de tine , cand e vorba de un lucru ce are legatura cu tine. E o modalitatea a ta de a percepe anumite situatii, anumite lucruri in diverse situatii, o modalitate care tinde, mai mult sau mai putin, spre adevar. Si cum spunea o veche si buna prietena. " Prea putine o au. "

Poate unii/unele care imi vor citii postarea nu vor fi de acord sau pur si simplu nu au nici un motiv sa creada asa ceva, din diferite motive. Stiti cum e " Omul pana nu vede cu ochii lui sau pana nu simte pe pielea lui nu crede si punct. " Avand posibilitatea, intr-o masura mai mare sau mai mica, sa gandeasca logic si rational, omul se bazeaza doar pe aceste abilitati intelectuale pentru a-si rezolva problemele de zi cu zi. Dar este oare necesar doar atat?
Intuitia apare de nicaieri si tot asa cum a venit poate sa si dispara daca nu stii ca te autoeduci. In orice caz, nu te baza niciodata exclusiv pe intuitie, chiar daca uneori pare atat de convingatoare. Ratiunea ne ajuta intotdeauna sa luam decizii corecte, pe baza unor motive si a unor rationamente logice. Increde-te in instinctele tale, dar, in acelasi timp, informeaza-te si bazeaza-te pe date certe.


Intuiţia feminină pe zodii

Se spune că al şaselea simţ este intuiţia, care la femei este foarte dezvoltată. Pe locul întâi sunt semnele de Apă. Să încerci să le duci de nas este şi inutil şi imprudent. O să se prindă imediat şi nici n-o să ţi-o ierte. Racii sunt iarăşi foarte intuitivi, datorită sensibilităţii care le permite să se „pună” cu uşurinţă în pielea celorlalţi. Cât despre Peşti, ar fi posibil să resimtă evenimentele chiar mai intens decât înşişi protagoniştii lor.

Ganduri ...

" Ceea ce am mai bun in mine datoresc suferintei; dar si ceea ce am pierdut  in viata nu mai putin ei datoreste. Din acest motiv suferinta nu poate fi nici blestemata, dar nici iubita."
Acestea sunt vorbele marelui filozof Emil Cioran , vorbe care m-au pus pe ganduri si care mi-au aratat o noua viziune asupra vietii.

• De ce suferim? Pentru ca trebuie! 
• Dar de ce trebuie? Pentru a ne forma ca oameni si a avea o anumita experienta de viata. 
• Dar daca suferi poti afirma ca ai o anumita experienta de viata? Da, pentru ca numai in momente de cumpana te formezi ca om si realizezi ce trebuie sa faci cu viata ta pe viitor.
• Un om daca sufera poate fi vreodata fericit? Poate, doar in momentul in care stie cum sa-si organizeze viata, stie sa lase la o parte trecutul sumbru si care stie sa porneasca pe un drum mai bun.
• Am vazut oameni care sufera mai mult din cauza iubirii. De ce? Vezi tu, cand ai sa cresti ai sa inveti pe pielea ta ca iubirea are mai multe aspecte. Si pozitive, dar si negative.
• De ce? Este mult de povestit, dar cea mai simpla explicatie pe care ti-o pot da in acest moment este ca suferinta apare intr-un cuplu atunci cand intervin anumiti factori fie interni, fie externi.
• Cum adica factori externi si factori interni? Pai ori sunt cei doi de vina, nu se mai inteleg, ori persoanele din jurul lor au o anumita influenta negativa asupra lor sau asupra unuia si de aici apar certurile si toate celelalte lucruri care nu ar trebui sa se intample, dar din nefericire se intampla.
• Tu ai suferit pana acum? Este cumva vreo intrebare capcana? Nu stiu ce sa-ti raspund, probabil. Dar nu cred ca am cunoscut in adevaratul sens al cuvantului ce inseamna adevarata suferinta si nici nu vreau sa descopar prea curand.
• Ar fi oare mai bine daca nu ar mai exista suferinta? Cand iti mai trece asta prin minte, gandeste-te in felul urmator. "Ar fi mai bine daca nu am mai muri?"

• Pai cum sa nu? Am fi nemuritori. Si ce ai face daca ai fi nemuritor? Dar asta iti voi explica eu alta data. 

But there is suffering in life, and there are defeats. No one can avoid them. But it’s better to lose some of the battles in the struggles for your dreams than to be defeated without ever knowing what you’re fighting for. - Paulo Coelho

Si timpul trece…

Ouff...oare sunt singura careia i se pare ca timpul trece mult prea repede? Parca ieri am pasit pentru prima data pe coridoarele liceului, parca ieri era vara si stateam seara pana tarziu cu cei dragi si ma distram, parca ieri era ziua perfecta. Sunt multe proverbe si zicatori despre timp cum ar fi: " Timpul nu asteapta pe nimeni." sau " O singura clipa poate schimba totul. " si multe altele, pe care daca stai bine si le analizezi, sunt adevarate.
Si cam asa decurg lucrurile..timpul trece, tu cresti, cei dragi raman undeva in urma sau mor, ajungi in momentul in care te vezi adult, probabil cu o familie si cu multe datorii, te uiti in oglinda si pe zi ce trece vezi cum ridurile sunt din ce in ce mai multe si mai vizibile, parul iti cade si mici fire de par incep sa capate culoarea zapezii [...] pana cand te vezi batran, cu nepotii alaturi sau nu, speriat de momentul in care Doamna Moarte te va vizita, dandu-ti un bilet de tren spre Lumea cealalta.

Multi dintre noi nu apreciaza timpul asa cum trebuie. Si eu am fost una dintre acele persoane pana in momentul in care am simtit pe pielea mea ca nu am cum sa dau timpul inapoi si ca ce a fost a fost si ca trebuie sa merg mai departe. Fiecare clipa pe care o traiesti, fiecare gest pe care il faci, fiecare cuvant pe care il rostesti sau iti este spun...ahh, niciodata nu va mai fi la fel. Asa ca tu, cel care imi citesti aceste randuri, iti spun, pretuieste fiecare clipa, fiecare moment si in special persoanele care iti sunt alaturi. Poate la un moment dat ai da si un an din viata ta sa mai poti sa faci sau sa mai poti sa ai ce ai avut acum ceva timp...

8 Martie !

La Multi ani tuturor femeilor/fetelor. :) Sa fiti fericite, frumoase, iubite nu doar in aceasta zi, ci in toate zilele din an .

Sweet Dreams .

Dupa o zi lunga si obositoare te asezi in patul tau rece, incomod si incepi sa te gandesti la ziua cand ati fost la munte, cum ati petrecut prima zi pe partie, cum ati ras si cum v-ati bulgarit, cum seara ajunsi la cabana nu stiati ce sa faceti mai intai, cum odata ajunsi in pat v-ati lasat dusi de val si a doua zi, zorile v-au gasit imbratisati. Te gandesti la ziua cand ati plecat la mare la ora 3 dimineata si amandoi erati foarte obositi, cum pe drum ati schimbat de nenumarate ori randu la condus din diferite motive, cum odata ajunsi acolo v-ati pierdut de restul grupului si a durat o ora pana v-ati regasit si cum in acea ora v-ati sarutat patimas ca si cum nu v-ati mai fi vazut de un an, cum in momentul in care ati gasit o gazda va luat o ora sa va organizati in camere si sa nu va incurcati bagajele, cum abia la ora pranzului ati ajuns in sfarsit, amandoi, tinandu-va de mana, pe plaja pentru prima oara, dar cum ei i s-a facut rau ca nu mancase de 24 de ore si pe deasupra mai avea si probleme cu stomacul, cum ai dus-o in brate ca un cavaler din basme pana la cel mai apropiat restaurant si ai comandat ceva pentru ea, cum ati stat pe plaja si cum v-ati balacit in apa, cum seara ajungi la cabana nu mai puteati nici macar sa va imbratisati deoarece nu v-ati dat cu crema suficienta si v-a ars soarele. Sau te mai gandesti la momentul in care ai asteptat-o cu masa pregatita, tu venind de la serviciu mai devreme si pregatind totul cu multa atentie, cum ea ajunsa acasa s-a speriat deoarece era usa deschisa si nu intelegea ce se intampla si cand a vazut un zambet larg i-a aparut pe chip si vazand-o pe ea ai zambit si tu, cum a venit langa tine si te-a luat in brate si te-a strans asa puternic incat ii simteai bataile inimii, cum fiecare gest al ei ti se parea ceva magic. Te gandesti la momentul in care amandoi ati stat o saptamana acasa si ati facut tot ce ati vrut, avand toata casa la dispozitie. Ati mers unde ati vrut, v-ati distrat cu prietenii, ati facut tot felul de mancaruri, ati incercat sa invatati tot felul de dansuri, de la tango pana la breakdance si tot felul de alte trasnai care pana la urma sunt specifice voua...

Te intorci pe stanga, inchizi ochii si-ti dai seama ca nimic din toate astea nu s-au intamplat vreodata.

Dimineata tarziu.

Ouff...iar m-am trezit la 11 in ciuda incercarilor mele de a ma trezii macar la ora 8:30. Nu am nicio tragere de inima sa ma dau jos din pat cand deschid ochii si ma gandesc la toate lucrurile petrecute cu o seara in urma si care se vor petrece probabil si-n ziua urmatoare. Pot spune ca sunt chiar sictirita de tot si de toti. Si ce este mai rau, e ca mi le-am facut cu mana mea. Asta ma doare cel mai tare. Acum poate va ganditi ca prea exagerez si ca ar trebuii sa fiu pedepsita pentru gandirea mea, dar nu vi intamplat niciodata sa apara un lucru care va seaca pe inimioara si sa doriti din adancul inimii sa va razbunati? Ahh...razbunare? Se spune ca "Razbunarea e arma prostului." , dar altcineva mi-a spus ca " Razbunarea e arma prostului daca este prins si esueaza ." Inainte eram cu o mentalitate total pasnica. " Lasa ca totul o sa fie bine/ O sa se rezolve toate incet incet /Haide ridicate, trebuie sa suporti ca altceva nu ai ce face etc " .. acum cand imi aduc aminte ma cuprinde un fior ce-mi traverseaza tot trupul. Nu m-am razbunat pe nimeni pana acum, desi am o dorinta nebuna inauntrul meu. Parca se izbeste de toti peretii corpului meu si vrea sa iasa sub forma unui demon care vrea sa ia mintile si sa provoace numai necazuri. Chiar nu ma caracterizeaza acest comportament. Pana si eu sunt uimita de mine, dar imi place sa cred ca nu sunt singura din aceasta lume nebuna care trece prin asa ceva.

Poate este doar ceva trecator, poate m-am schimbat, acum ramane de vazut daca in bine sau in rau, poate m-am trezit cum se spune " cu fata la cearsaf " sau poate pur si simplu n-am chef.